protètic

Mira otros diccionarios:

• protetic — PROTÉTIC, Ă, protetici, ce, adj. 1. (med.) Care ţine de proteză (1), privitor la proteză (1). 2. (fon.; despre sunete) Care se adaugă la începutul unui cuvânt, fără a i schimba înţelesul. – Din fr. prothétique. Trimis de ana zecheru, 19.04.2004.… …   Dicționar Român

• murg — MURG1 s.n. 1. (înv. şi pop.) Amurg. 2. (Rar) Zori de zi. – et. nec. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MURG2, Ă, murgi, adj., s.m. şi f. 1. adj …   Dicționar Român

• aburca — ABURCÁ, abúrc, vb. I. tranz. şi refl. (reg.) A (se) urca, a (se) sui căţărându se, a (se) căţăra; a (se) ridica de jos, de la pământ. – et. nec. cf. urca. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ABURCÁ vb. v …   Dicționar Român

• acătare — acătáre, adj. – 1. (înv.) Oricare. – 2. Adevărat, veritabil. – 3. Bun, vrednic. – var. acătarea, acătărea, acătării. < lat. *ecum tālis, al cărui rezultat normal, cutare, prezintă un a protetic de la formaţiunile adv., cf. afund, aminte,… …   Dicționar Român

• aidoma — AÍDOMA adv. 1. La fel, ca şi. 2. (Rar) Aievea, într adevăr. – A3 + sl. vidomŭ vizibil . Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  AÍDOMA adv. v. întocmai. Trimis de siveco, 18.03.2008. Sursa: Sinonime  aídoma adv …   Dicționar Român

• alici — ALICÍ, (1) alicesc, (2) pers. 3 aliceşte, vb. IV. 1. tranz. A răni cu alice (1). 2. refl. (reg.) A se vedea, a apărea mai distinct dintre alte lucruri. – Din alică. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  alicí vb …   Dicționar Român

• coperi — COPERÍ vb. v. acoperi, îmbrăca, înfăşura, înveli. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  coperí, cóper, vb. IV (pop.) 1. a acoperi. 2. a ascunde privirilor, a face să dispară. 3. a ocroti, a proteja. 4. a împiedica, a opri. Trimis de… …   Dicționar Român

• el — EL, EA, ei, ele, pron. pers. 3. 1. (Ţine locul persoanei despre care se vorbeşte) El merge. ♦ (fam.; la sg.) Soţ, bărbat; soţie, nevastă. 2. (La genitiv, în formele lui, ei, lor, adesea precedat de al, a, ai, ale , cu valoare posesivă) Casa lui.… …   Dicționar Român

• strânge — STRẤNGE, strâng, vb. III. I. 1. tranz. A trage tare de capetele unei sfori, ale unei curele etc. înnodate sau înfăşurate în jurul cuiva sau a ceva, spre a lega ori a închide, a fixa etc. (mai) bine; a face ca o legătură să fie mai strâmtă. ♢ expr …   Dicționar Român